
Sindromul febril
In rutina examenului clinic al bolnavului, în general, si a bolnavului febril, in special, exista mai multe categorii:
-
Bolnav febril purtator al unei urgente medicale sau chirurgicale: infectie sistemica, si vobim de sepsis ori endocardita. Apoi, in cazul unei meningite, unei leucemii, peritonita, apendicita etc.;
-
Bolnav febril cu o suferinta de organ bine conturata: pneumonie, scarlatina, infectie urinara, etc.;
-
Bolnav febril purtator al unei infectii acute autolimitante: infectie acuta de cai respiratorii, adenoviroza, etc.;
-
Bolnav febril nediferentiat, atunci când febrei nu i se asociază alt element de ordin subiectiv sau obiectiv semnificativ diagnostic-cazul infecției hiv.
Recunoasterea in timp util a infectiei sistemice ridica in continuare dificultati de ordin diagnostic si terapeutic.
In infectiile cu coci piogeni, sindromul febril este asociat cu un de procent de mortalitate de pana la 30 la suta. In infectiile urinare, respiratorii, digestive, sepsele, produse de bacterii gram negativ, procentul de mortalitate este intre 30 si 60 la suta. Acelasi potential de gravitate il regasim in evolutia meningitelor bacteriene.
In acelasi timp, vorbim despre sindrom febril prelungit atunci cand febra persista fara diagnostic mai mult de 3 saptamani, in ciuda investigatiilor efectuate in spital.
Febra prelungita se intalneste in infectiile bacteriene: leptospiroza, listerioza, boala ghearelor de pisica, TBC pulmonar/extrapulmonar; infectiile virale, infectiile parazitare: malaria, toxoplasmoza, amibiaza, leichmanioza, histoplasmoza; infectiile fungice: criptococoza. Uneori febra apare ca parte a unor patologii neinfectioase: neoplasme, hemopatii maligne, boli ale tesutului conjunctiv, vasculite, boli autoimune, granulomatoase.
In prezent, incidenta cazurilor de febra neelucidata a scazut mult datorita descoperirilor facute in domeniul tehnicilor de diagnostic biologic, paraclinic si a ritmului accelerat al explorarilor.